Bucuresti, RO
Mâine este ziua când toți vor publica pe FB imagini prin care vor exprima mândria lor de a fi români. În restul anului like-uri se duc spre sloganuri de genul: „o țară de hoți”, „m-aș muta din țara asta”, „avem conducătorii pe care-i merităm”, „numai la noi se-ntâmplă așa” și altele din aceeași categorie.

A fi român este egal cu a da din gură dar a nu (mă) schimba. Oferim exemplul altor țări, dar când vine vorba de noi, de viața, afacerea noastră ne amintim că la noi merge și așa. Am interacționat cu clienți care-mi spuneau că-s „rezidenți în Germania”, dar aici îmi cereau să lucrăm fără factură. Altul îmi spunea, în dimineața în care Iohannis a câștigat alegerile, că trebuie să lucrăm cu încredere dar nu mi-a plătit facturile câteva luni.

Cireașa de pe tort o constituie vorba unor angajați la stat: „domne’, noi lucrăm la stat și nu ne grăbim, ca să mai omorâm timpul.” Când vine vorba de muncă, avem vorbe de tipul: „munca e brățară de aur” dar practici de tipul „meseria nu se-nvață, se fură” sau „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Să nu uit și de „lasă pe mâine ce poți face azi, că poate nu mai trebuie.”

Mă văd nevoit să-l citez pe Băsescu care spunea: „o să trăim bine ca cehii, când vom muncii ca cehii”. Dacă îi dai unul angajat să facă ceva așteaptă să fie plătit. El uită că nu e plătit la oră, ci potrivit valorii pe care o aduce orei de muncă.

Trăim cu dorința de a vedea dreptatea lui Țepeș Vodă aplicată astăzi, dar majoritatea susține și votează tot cu penalii și condamnații psdiști. Dacă asta-n seamă să fii român, atunci regret că m-am născut aici.

Cred totuși că acest cancer genetic pe care-l moștenim cultural ca națiune poate fi stârpit. Cred că noi, românii, ne putem croi o nouă soartă, putem lasa o nouă moștenire bazată pe educație, bun șimț și o credință reală și personală în Dumnezeu și în Scriptură.

Schimbarea (regenerarea) românilor și dobândirea unui sentiment autentic de mândrie se va-ntâmpla doar atunci când ne vom privi în oglindă, ne vom îngrozi, vom afirma că noi suntem responsabili și pas cu pas vom alege să trăim după valori și principii care au schimbat destine și generații: Sola Fide, Sola Grația, Solo Scriptura.
0

Cuvinte care te inspira
„Adi, eu dacă m-aș duce singur la film aș intrat în depresie, îmi spunea un prieten.” 

Când mi se-ntâmplă să-mi aduc aminte în tramvai, în drum spre casă, că e marți și că în cinema rulează filme bune, îmi schimb planurile și mă duc la film. Nu contează că mă duc singur. De multe ori mi se pare un avantaj. Merg la o oră preferată de mine, la filmul pe care-l vreau și pot să procesez filmul în timp ce fac o plimbare spre casă. Hai că parenteza asta a fost destul de lungă și probabil plictisitoare pentru unii. Însă știu că savurată de alții. 😉

Arrival, tradus în română Primul contact, este un film bun din simplu motiv că cei care l-au gândit cunosc natura umană. Filmul scoate în evidență două emoții de bază ale oamenilor: tristețea și așteptarea sau sentimentul de anticipare. Ambele sunt extrem de puternice. Interesant este faptul că atunci când se creează așteptări, în creierul nostru se secretă dopamină, un horman al plăcerii care ne face să fim atenți și să ne amintim experiențele pe care le trăim. Scenariul este construit în așa fel încât te face să crezi că urmează să descoperi taina, iar apoi amână momentul. Încă o dată, este excelent construit.

Apoi, filmul dovedește cât de importantă este comunicarea. [nu știu cum să conving oamenii mai bine că exprimarea trebuie prețuită, îngrijită chiar și, de ce nu, ocortită de toate maltratările despre care am mai scris.] „Când ai în mână un ciocan, totu-ți pare un cui” (replică din film) Cum îți vorbești limba determină felul în care vezi lucrurile. Limbajul tău este traducătorul evenimentelor pe care le trăiești.

Probabil ce mi-a plăcut cel mai mult în film este definiția timpului. Nu știu dacă mințile din spatele filmului au citit Biblia sau nu, însă aceasta este definiția timpului pe care o găsești în cartea asta veche. A crede în Dumnezeu este libertatea ta și onoarea mea. Acum pentru cei care nu au fost curioși să citească vreodată din Biblie, Dumnezeu este prezentat intervenind în lume și timpul nostru liniar. În același timp, El este detașat de timp. Iar asta are o importanță majoră pentru credința mea: “În El (Isus), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără cusur înaintea Lui în dragoste…” ‭‭Efeseni‬ ‭1:4‬ ‭NTR‬

 
0

Cuvinte care te inspira
Zig Ziglar avea o vorbă tare deșteaptă – motivația este la fel ca dușul. Nu rezistă pentru totdeauna, de aceea avem nevoie să facem duș zilnic (de două ori pe zi pentru americani : D).

Și sunt de acord cu el. Sunt dăți când și dac-ai plăti-o motivația nu rămâne. Întrebarea este ce faci atunci?

Aștepți luna decembrie ar spune unul ca mine care, dac-ar putea, ar scoate din calendar octombrie și noiembrie.

Altul, ca Jim Rohn, ar spune să soluția este disciplina pentru că motivația te ajută să-ncepi, dar disciplina te ajută să-naintezi.

Cel mai bun mod prin care îți recapeți energia și entuziasmul? Să-ți amintești încotro mergi și să faci câte-un pas în acea direcție. De ce câte-un pas?

Ai făcut vreodată un traseu cu obstacole prin copaci? Acolo nu poți să alergi spre capăt. Sunt zone în care înălțimea te-amețește. Obstacole care te provoacă dincolo de puterea ta. Ca să termini trebuie să mai faci un pas și apoi încă un pas până la următorul loc de odihnă. Acolo te feliciți și mergi mai departe. Ce se-ntâmplă apoi? Când vezi că ai reușit prinzi energi și curaj pentru următorul obstacol.

În vremuri în care energia și motivația sunt de mult plecate în vacanță, disciplina este cea care te conduce înspre locul în care dorești să fii. Pas cu pas. Iar la sfârșit te simți mai puternic și mai pregătit pentru următoarea destinație.

Nu uita! Înaintăm prin viață pas cu pas. Astăzi, a face încă un pas înseamnă a semăna ceea ce mâive vei culege. Dar despre asta, într-o publicație viitoare.

Foto sursa: pixabay.com
0

Când am ținut o sesiune la seminarul de Vorbit în public, organizat de #LeadImpact în primăvară, am exprimat următoarea afirmație: „Vorbești mai multe limbi? Vorbește-le pe rând!”

E ușor să vorbești o româno-engleză, o româno-spaniolă sau alte combinații dezastruoase.
O fi cool pe la 15 ani. Dar nu e recomandat. E mult mai greu să vorbești o română curată, corectă, fluentă. Mai ales când lucrezi într-o multinațională și nimeni nu mai vorbește româna corect.

E drept, multe cuvinte dintr-o limbă străină se traduc greu, dar le putem traduce. Ca să nu mai menționez câți au luptat și murit în istoria noastră pentru ca noi să ne vorbim româna.

C.T. Popescu, se amuza pe seama barbarismului Președintelui Iohannis, „a face sens” repetat de 7 ori tocmai într-un mediu academic. „Aceste barbarisme sunt specifice mediocrității” afirma Popescu cu exigența-i specifică. Deci, dacă vorbești mai multe limbi, vorbește-le pe rând!
0

Cuvinte care te inspira
Aseară citeam că una dintre cele mai importante aspecte în maturizarea noastră emoțională este acceptarea limitelor. Nu mi-a plăcut. Nici acum nu-mi sună bine. Dar mă face să mă tot gândesc la asta. Încerc să combat ideea. În același timp, încerc să-i găsesc susținere.

Joc în dublu rol: avocatul apărării și avocatul acuzării. (Cred că astfel de exerciții sunt bune pentru a ne ascuții capacitatea de a analiza și de a discerne.)

Ca avocat al acuzării, aș spune că am trăit prea mult timp cu limitări impuse de alții și apoi acceptate și adoptate de noi. Aș mai adăuga că acceptarea limitelor ne împiedică să ne dezvoltăm, să realizăm lucruri frumoase care inspiră și lasă-n urmă modele, povești. Cred că aș putea continua pledoaria iar juriul ar aproba și susține discursul meu.

Acum, dacă aș intra în pantofii (care mă strâng un pic) ai avocatului apărării, aș susține limitele spunând: – că ele ne protejează. Copiii cresc în siguranță și se dezvoltă corect când au limite sănătoase. Apoi, ne protejează de noi înșine. (Câte decizii proaste era să iau dacă nu aș fi ales să trăiesc între limite…) – ne ajută să ne concentrăm și să scoatem ceva bun din munca noastră.

Aș trăi bucăți de vreme în Mongolia, Japonia, Germania, într-o comunitate de amish din America și multe alte locuri din lumea asta frumoasă, aș schimba meserii și slujbe pentru că-mi place să descopăr, să experimentez. Dar timpul meu este limitat și nu le-aș putea face pe toate.

O parte din ele le voi încerca. – ne determină să scoatem ce-i mai bun din situația prezentă. A accepta limitele înseamnă a le înțelege și a le folosi în avantajul tău: „când viața îți oferă lămâi, tu transformă-le în limonadă.” „dacă hârtia cu lipici (insuficient de puternic) distruge o cerere de producție, transform-o în post-it-uri!” Întrebarea mea este: cum mai putem folosi limitele în a ne propulsa în scopul nostru?

Foto sursa: pixabay.com
0

Cuvinte care te inspira
„Arta este extrem de personală. Nu este un mesaj pe care Ni-l trasmite, ci este un mesaj pe care Mi-l șoptește.” (Liviu Mocanu, sculptor)
Asta ne învăța #LiviuMocan, un sculptor român de mare valoare pe care l-am cunoscut acum o săptămână și am avut plăcere să petrecem câteva zile împreună cu cei de la #LeadImpact Nu pot spune că am fost pasionat de artă. Asta pentru că nu am știut cum să o înțeleg.

Liviu Mocan ne-a învățat un exercițiu în 3 pași prin care putem înțelege arta și pe care vreau să ți-l prezint și ție. Nu de alta, dar am simțit că am început să văd cu alți ochi ceea ce până acum mi se părea fără mesaj.

Cei 3 pași prin care poți interpreta arta

1. Observarea. Care este titlul, numele operei? Ce vad? Din ce este făcut? Care sunt culorile? Obiectele sunt tridimensionale?

2. Interpretarea. Ce simbolizează materialul din care este făcut obiectul? (Materialul este ales pentru mesajul pe care-l transmite: bronz, lemn etc) La ce mă trimite cu gândul? Ce alte imagini îmi transmite?
3. Aplicarea. Ce mesaj îmi transmite? „Când privești începi să auzi mesajul pe care obiectul îl șoptește inimii tale.” Liviu Mocan Arta este extrem de personală. Nu este un mesaj pe care Ni-l trasmite, ci este mesaj pe care Mi-l șoptește.

Foto sursa: pexels.com
0

Cuvinte care te inspira
De multe ori mă las prins în propria-mi capcană de a încerca să fac mai multe lucruri în același timp. Normal, nu le fac bine. În plus, mai fac și greșeli.

(Asta s-a întâmplat săptămâna trecută) În graba mea îmi scot telefonul din buzunar și imediat îl văd cum îl scap pe beton și cum se face bucăți. În momentul ăla m-am enervat cum nu mi s-a mai întâmplat de mult timp.

Aș fi dat vina pe cineva, dar nu era nimeni în jurul meu. Aș fi urlat, dar nu-mi stă-n fire. Aș fi lovit ceva, dar nu aveam ce. 😉

Ca să fac povestea scurtă… în 2 ore reușesc să-l repar complet la jumatate din prețul pieței. După ce toată furtuna din capul meu a trecut, nu mă mai întrebam de ce s-a întâmplat, ci ce pot să învăț.

Așa că singura lecție pe care am învățat-o e asta: sunt 100% responsabil pentru ce mi s-a întâmplat și mulțumitor că am reușit să repar ce am stricat la jumătate de pret.

Mă întreb cum ar fi dacă îl loc să zic: mi-a dat Dumnezeu o boală, aș zice: sunt 100% responsabil de starea mea de sănătate; în loc de: nu am avut ce să fac, să zic: sunt 100% responsabil pentru ce am ales să fac.

Când ești 100% responsabil, îți concentrezi energia pe a găsi soluții și pas cu pas îți construiești încredere de sine.

P.S. 100% responsabil înseamnă să poți privi în urmă și să spui: „I DID IT MY WAY”. 😉

Foto sursa: pixabay.com
0

Cuvinte care te inspira
„Ambiția înseamnă să îți atingi obiectivele servindu-i pe ceilalți”
Un culturist după ce câștigă o competiție, pleacă într-o călătorie în Africa. În timp ce se afla într-un sat, localnicii s-au adunat în jurul lui privindu-i miscările prin care își evidenția musculatura. Nu mai văzuseră așa ceva niciodată. La sfârșit, șeful satului îl întreabă cum a reușit să dezvolte o asemenea musculatură. 
Culturistul îi spune: – Am muncit din greu foarte mulți ani. – Și ce faci cu această musculatură, îl întreabă bătrânul? – Particip la competiții ca să câștig premii și să primesc aprecieri. – Ce risipă…, îi răspunde șeful satului.

Această ilustrație am auzit-o de la Jim Rohn în cartea Puterea Ambiției și mi-a rămas în minte pentru că definește foarte bine ambiția: să îți atingi obiectivele servindu-i pe ceilalți, să strângi avere dăruind, să reușești investind în alții, iar nu pe seama altora.

Provocarea mea pentru această săptămână este: nu-ți risipi energia, timpul și munca!

Foto sursa: pexels.com

0

Cuvinte care te inspira
Zilele trecute ascultam în mașină o carte de-a lui C. Duhigg, Smarter, Faster, Better (Mai isteț, mai rapid, mai bine).

Și în timp ce el vorbea despre decizii, am zis „aha, deci ăsta este motivul”. Duhigg explica de ce când stai în trafic și vezi o străduță la dreapta preferi să mergi pe acolo deși vei face mai mult până la destinație decât dacă aștepți în trafic. Răspunsul lui era: oameni urăsc (subscriu!) situațiile în care nu pot lua decizii.

Situații controlate de factori externi. De ce sunt de acord cu el? Din cel puțin 2 motive: 1. Prefer să fiu în mișcare, decât să stau pe loc. Volanul se rotește mai ușor când mașina este în mișcare. În plus, întreaga experiență este un proces de învățare. Prefer opțiunile (asta explică multe despre mine, dar fiecare este responsabil de alegerile lui). 😉

2. Duhigg spunea (parafrazez) că motivația este susținută (adică înveți să te auto-motivezi) atunci când îți permiți să iei decizii care exprimă valorile și principiile pe care le susții. Iar acest obicei îți oferă un sentiment de auto-determinare și control (ceea ce eu iubesc). Și uita așa te auto-motivezi.

Concluziile studiilor pe care el le citează (eu iar subscriu) sunt că oamenii care învață să ia decizii și să fie în controlul vieții lor sunt mai fericiti, mai productivi, câștigă mai bine etc.

Foto sursa: pexels.com
0

Cuvinte care te inspira
Când eram în facultate dezbăteam toată ziua această idee – avem posibilitatea de a alege sau pășim într-un destin traset mai dinainte pentru noi? Erau discuții care nu se terminau niciodată. Începeau la curs, continuau la masă, în camera de cămin, apoi luam pauză până când unul dintre noi pornea iar discuția mai vocal, mai determinat influențat de o carte sau de o prelegere pe care o auzise.

Au trecut ani de atunci și am reușit să văd viața într-un cadru mai larg. Să nu mă mai concentrez pe semnificația unei piese de puzzel, ci să caut să văd imaginea de ansamblu. Iar în imaginea acesta fiecare om își are drumul lui determinat de propriile decizii.

Privind în urmă sunt pe deplin responsabil de tot ce am ales să fac. Iar starea mea actuală este rezultatul deciziilor mele în relație cu toate evenimentele externe pe care nu le-am putut controla.

Jack Canfield descrie ideea asta printr-o formulă: E+R=O ( „E” evenimentul pe care nu-l poți controla, „R” – răspunsul tău, responsabilitatea ta, „O” – rezultat (outcome). În cele din urmă răspunsul me(R) va determina starea finală, deznodământul.

Cred că noi, ca români, suntem înclinați să trăim o soartă miortică. Vestea bună este că nu trebuie să o acceptăm.

Jim Rohn spunea (parafrazez): nu-ți place slujba pe care o ai, schimb-o, nu-ți place cât câștigi, dezvoltă-ți abilități ca să câștigi mai mult, nu-ți place ce indică cântarul, schimbă-ți stilul de viață, nu-ți place adresa la care stai, schimb-o, nu ești copac.

Foto sursa: pexels.com
0

NO OLD POSTSPage 3 of 3NEXT POSTS