Bucuresti, RO
Cuvinte care te inspira
1993, Oakland, California.

Un incendiu devastator a distrus 2843 de case și 437 de apartamente. Din punct de vedere economic a-nseamnat o pierdere de 1.5 miliarde de dolari.

Unul dintre cei afectați de incendiu a fost un scriitor care, pe lângă faptul că și-a pierdut întreaga bibliotecă în foc, a pierdut manuscrisele carții la care lucra.  

Deși a fost devastat din cauza a tot ce a pierdut, curând a realizat că focul nu a putut să-i distrugă abilitățile, cunoștințele, tot ce a-nvățat și cel mai important ceea ce a devenit în anii care trecuseră.Abilitatea sa de a scrie nu a fost distrusă-n foc.

Jim Rohn spunea că ceea ce devenim în procesul de a ne atinge obiectivele este cel mai important lucru. Îmi place sentimentul ăsta de sfârșit de an, când pot să privesc la lecțiile pe care le-am învățat (și le-am păstrat în jurnal), la relațiile pe care le-am dezvoltat, la rezultatele pe care le-am avut, la experiențele care mi-au făcut viața frumoasă.

Totuși cea mai importantă întrebare rămâne, nu ce am realizat, ci ce am devenit? Apoi, câte vieți am influențat și binecuvântat prin serviciul meu, câți oameni am inspirat, cât am dăruit din banii mei?

P.S. 1. Am spus că am notat lecțiile importante pe care le-am învățat. Cred că este unul dintre cele mai bune obiceiuri pe care l-am dezvoltat în acest an. Viața nu-nseamnă doar experiențe, ci să evaluezi acele experiențe și să păstrezi înțelepciunea pe care o descoperi în ele.

P.S. 2. Aș fi scris ceva despre politică în seara asta. Tot supărat și mânios m-aș exprima (deși pe bună dreptate). Însă simt că această mânie mă transformă în acel om spre care nu vreau să tind…

Foto sursa: pixabay.com
0

Cuvinte care te inspira
Să aștepți ca alții să te bată pe umăr și să-ți spună: „Bravo, Adi!” este un semn de imaturitate. Să te bați singur pe umăr și să te feliciți, să te încurajezi este un semn de maturitate. (Jim Rohn, parafrazare)

Ai văzut acele imagini în care este scris: ÎN 2017 VREAU SĂ REALIZEZ OBIECTIVELE PE CARE LE-AM STABILIT ÎN 2015 ȘI NU AM REUȘIT SĂ LE ATING ÎN 2016?

Mă amuză de fiecare dată când le citesc. Însă ele reflectă o realitate a vieții multora și tendința de a ne concentra pe ‘a face’ și mai puțin pe ‘a fi’.  

Pentru sfârșitu’ ăsta de an, îți propun un test al auto-aprecierii (am auzit despre el ascultând o carte a lui Jim Rohn în timp ce conduceam prin București). Ideea din spate este extrem de interesantă: să evaluăm și ce am devenit, nu doar ce am realizat.

De ce merită să-ti faci un astfel de test? Menționez 2 motive:

#1. Poți vedea că ești pe drumul cel bun, păstrând o atitudine de modestie știind că mai ai de lucru și, în același timp, te poți aprecia pentru ce ai făcut și ce ai devenit la acest moment.

#2. Te ajută să vezi că mai este loc de îmbunătățire: mai multe cărți de citit, mai multe seminarii la care să participi, abilități de șlefuit, atitudini de schimbat, discipline de dezvoltat. După cum nu contează că trenul abia a plecat din stație, la fel nu contează dacă ai făcut un progres mare sau mic. Tot ce contează este că ai început călătoria.

P.S. Învață să te apreciezi! Mulți din jurul tău vor căuta să te pună jos și să te țină acolo. Nu fi unul dintre ei!

Sursa foto: www.pexels.com
0

Cuvinte care te inspira
Admis vs respins.

Reușită vs faliment.

Mult timp am privit viața doar din această perspectivă a extremelor. Și am greșit. Am considerat de valoare doar rezultatul final și am disprețuit procesul.

Nu conta dacă cineva muncea mult pentru un examen. Dacă în ziua examenului avea emoții atât de mari încât nu reușea să se concentreze și pica examenul, asociam rezultatul cu valoare persoanei.

Cred că pe undeva în copilărie am preluat această gândire nocivă. Au trecut ani de atunci. Am mai greșit, dar pas cu pas am ajuns să conștientizez valoarea efortului, a muncii, a lecțiilor pe care le înveți în condiții dificile, a unui caracter puternic, perseverent care se formează la fel ca diamantul sub presiune și la temperatură mare.

Ca și Edison, când nu reușim să ne atingem obiectivele, descoperim valoarea lui ‘încă’, adică am descoperit 1000 de moduri prin care NU poți construi un bec.

Am aflat că la o școală din Chicago, copiii care nu trec un test, nu li se spune că nu au reușit, ci nu au reușit ÎNCĂ! Alte școli care au aplicat același model au avut rezultate excepționale. Cred că aceasta este una dintre cele mai bune lecții pe care trebuie să o învățăm din experiența anului 2016: nu am ajuns la destinație, dar suntem pe drum. Muncim, greșim, învățăm, corectăm, reușim. Suntem cu un pas mai aproape.

Scriu aceste gânduri pentru a te încuraja să continui să muncești la fel de mult (poate mai mult), să perseverezi chiar dacă nu ai ajuns acolo unde îți dorești…încă. Ceea ce devii în procesul de a-ți atinge obiectivele este cel mai important lucru.


P.S. Ai văzut vreodată o minge de golf? Ai văzut că pe toată suprafața ei sunt foarte multe adâncituri? Producătorii au înțeles că mingea se duce mai departe când suprafața nu este fină. La fel și tu. Toate dificultățile prin care ai trecut și care au lăsat urme adânci, Dumnezeu le-a îngăduit pentru ca ele să te propulseze mai departe în scopul tău.

Sursa foto: pexels.com
0

Cuvinte care te inspira
Este una dintre poveștile mele preferate.

Acum câțiva ani, în nord-estul Statelor Unite, era o problemă cu distribuția peștelui cod. Cu cât codul era mai proaspăt, cu atât era mai gustos. Însă, distribuitorii se tot întrebau cum să transport codul astfel încât acesta să rămână proaspăt.

Au transportat peștele congelat, însă prospețimea gustului se pierdea. Apoi, s-au gândit să-l transporte în containere mari, cu apă sărată, ca să-l păstreze în mediul lui natural. Când ajungeau cu peștele la livrare, acesta era într-o stare de amorțeală iar gustul lui deloc proaspăt.

În cele din urmă, cuiva i-a ideea să transporte codul împreună cu somnul, dușmanul natural al codului. Când ajungea de destinație, codul era vioi, în formă, iar gustul perfect. 

Toți avem nevoie de „somni” în viața noastră- oameni dificili, situații grele. Sunt neplăcuți, dar necesari pentru a ne ține în formă, activi și a ne forța să creștem.

Sursa foto: pexels.com
0

Marți dimineață am primit un telefon de la un prieten cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. Mă sunase să mă-ntrebe de sănătate și să-mi ureze la mulți ani.

În urma discuției noastre de câteva minute, mi-a rămăs în minte o vorba de-a lui: „sper ca anul acesta să fie mai bun decât anul trecut…Noi spunem așa în fiecare an și nu se-ntâmplă nimic…” Avea mare dreptate. Și asta pentru că nimic nu se-ntâmplă …de la sine.

În 2016 am învățat că….

#1. Lucrurile nu se-ntâmplă de la sine… Nimic bun nu se-ntâmplă fără intenție, fără plan, fără implicare, fără efort. Universul este guvernat de legi. La fel și viața spirituală. Dacă cineva cade din copac, nu acuză legea gravitației. Poate că dă vina pe cineva. Ăl mai responsabil, pe sine, dar nimeni nu se plânge că din cauza gravitației a căzut din copac. 😉

Mai mult, am învățat să o folosim. În sporturi extreme, în fotbal, volei etc folosim legea gravitației și ne bucurăm de ea. Ne plac la nebunie videoclipurile de pe youtube cu căzături. 😀

Totuși, ne plângem când dorințele nu ne sunt îndeplinite. Asta pentru că uităm că „viața nu răspunde la dorință, ci la muncă. Viața nu-ți ofera ceea ce dorești, ci ceea ce meriți, ceea ce semeni.” J. Rohn Uităm că universul este guvernat și de legea semănatului și a seceratului. “Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera… Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa și până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească…” ‭‭Eclesiastul‬ ‭11:4,6‬ ‭ “Nu vă înșelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” ‭‭Galateni‬ ‭6:7, 9‬.

‭ În 2017 va fi un timp de semănat și un timp de secerat. Poți să-ți dorești foarte mult un lucru, dar dacă nu semeni, nu vei avea de unde să culegi.

#2. Întotdeauna e mai ușor să judeci și să condamni decât să arăți compasiune și susținere… DAR, noi suntem chemați să nu judecăm. Judecata și condamnarea aduc distrugere, însă compasiunea și susținerea aduc schimbare. Trăim vremea în care ce este stricat se înlocuiește iar nu se mai repară.

În anii 1930, în America, un om conducea prin oraș când deodată motorul i se oprește. Deși zeci de minute se chinuie să repornească mașina nu reușește. Lângă el oprește o mașină luxoasă, iar din ea coboară un om îmbrăcat foarte bine. Își dă haina jos și îl roagă pe om să se urce în spatele volanului iar când îi va spune el, să pornească mașina. După câteva minute petrecute sub capotă, îi spune omului să întoarcă cheia în contact, iar motorul pornește. Bucuros, omul îl intreabă: „- Domnule, vă mulțumesc. Cât mă costă reparația mașinii? – Nu vă costă nimic. Numele meu e Henry Ford. Eu am creat mașina asta și nu o puteam lăsa în starea asta.” 😉 Dumnezeu însă repară și restaurează vieți distruse! Este expert restaurator. Nu uita, cel mai bun loc unde să-i păstrezi pe oameni este în inimă. Filipeni 1:7.

Pentru 2017:

1. „am nevoie de tine ca să fii mai iscusit…” Într-o discuție cu mentorul meu, Art, acesta îmi spunea cum, trecând printr-o experiență grea în afacere, în timpul lui de meditație și rugăciune dimineața, a simțit în duhul lui cum Domnul îi spune: „în 2017 vor fi provocări mari, vreau să te duc la un alt nivel. Am nevoie ca tu să devii mai iscusit!”

Întrebarea este: care este acea abilitate pe care trebuie s-o dezvolți?…Care este acea carte pe care după ce o citești te va ajuta să ajungi la următorul nivel? Investeste în tine! “Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” ‭‭Proverbele‬ ‭22:29‬ ‭VDC‬‬

2. Hrănește-te cu lucruri bune. „Gândirea pozitivă este mai bună decât gândirea negativă” spunea Krish D. întrebat ce părere are despre gândirea pozitivă. 😉

“În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, la acestea gândiți-vă!” ‭‭Filipeni‬ ‭4:8‬ ‭NTR‬‬

Istoria este istorie. Nu poti hrăni lucrurile din trecut și în același timp să te bucuri de binecuvântarile prezente. Pentru ca unele lucruri să înceapă, altele trebuie să se termine. Trebuie să te oprești în a mai uda buruienile. Lasă-le să se usuce și să moară. Udă florile și copacii din viața ta! Stai departe de oamenii care te influențează în mod negativ pentru că bârfa, vorbirea de rău, pesimismul, frica sunt contagioase.

“După aceea, supraveghetorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab de inimă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui ca pe inima lui»” ‭‭Deuteronom‬ ‭20:8‬ ‭NTR‬‬ “Cine umblă cu înțelepții va deveni înțelept, dar cine se asociază cu nesăbuiții va avea de suferit.” ‭‭Proverbe‬ ‭13:20‬ ‭NTR

‬‬ P.S. Luați notițe la predică. Procesul de învățare este mai profund când notăm, când implicăm mai multe simțuri. Dacă Domnul îți vorbește, ai grijă să aplici ce spune în Scriptură: „scrie pe un sul..” Apoc. 1. “Domnul mi-a răspuns și a zis: —Scrie viziunea și întipărește-o clar pe table!” ‭‭Habacuc‬ ‭2:2‬ ‭NTR‬‬
0

Mâine este ziua când toți vor publica pe FB imagini prin care vor exprima mândria lor de a fi români. În restul anului like-uri se duc spre sloganuri de genul: „o țară de hoți”, „m-aș muta din țara asta”, „avem conducătorii pe care-i merităm”, „numai la noi se-ntâmplă așa” și altele din aceeași categorie.

A fi român este egal cu a da din gură dar a nu (mă) schimba. Oferim exemplul altor țări, dar când vine vorba de noi, de viața, afacerea noastră ne amintim că la noi merge și așa. Am interacționat cu clienți care-mi spuneau că-s „rezidenți în Germania”, dar aici îmi cereau să lucrăm fără factură. Altul îmi spunea, în dimineața în care Iohannis a câștigat alegerile, că trebuie să lucrăm cu încredere dar nu mi-a plătit facturile câteva luni.

Cireașa de pe tort o constituie vorba unor angajați la stat: „domne’, noi lucrăm la stat și nu ne grăbim, ca să mai omorâm timpul.” Când vine vorba de muncă, avem vorbe de tipul: „munca e brățară de aur” dar practici de tipul „meseria nu se-nvață, se fură” sau „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Să nu uit și de „lasă pe mâine ce poți face azi, că poate nu mai trebuie.”

Mă văd nevoit să-l citez pe Băsescu care spunea: „o să trăim bine ca cehii, când vom muncii ca cehii”. Dacă îi dai unul angajat să facă ceva așteaptă să fie plătit. El uită că nu e plătit la oră, ci potrivit valorii pe care o aduce orei de muncă.

Trăim cu dorința de a vedea dreptatea lui Țepeș Vodă aplicată astăzi, dar majoritatea susține și votează tot cu penalii și condamnații psdiști. Dacă asta-n seamă să fii român, atunci regret că m-am născut aici.

Cred totuși că acest cancer genetic pe care-l moștenim cultural ca națiune poate fi stârpit. Cred că noi, românii, ne putem croi o nouă soartă, putem lasa o nouă moștenire bazată pe educație, bun șimț și o credință reală și personală în Dumnezeu și în Scriptură.

Schimbarea (regenerarea) românilor și dobândirea unui sentiment autentic de mândrie se va-ntâmpla doar atunci când ne vom privi în oglindă, ne vom îngrozi, vom afirma că noi suntem responsabili și pas cu pas vom alege să trăim după valori și principii care au schimbat destine și generații: Sola Fide, Sola Grația, Solo Scriptura.
0

Cuvinte care te inspira
„Adi, eu dacă m-aș duce singur la film aș intrat în depresie, îmi spunea un prieten.” 

Când mi se-ntâmplă să-mi aduc aminte în tramvai, în drum spre casă, că e marți și că în cinema rulează filme bune, îmi schimb planurile și mă duc la film. Nu contează că mă duc singur. De multe ori mi se pare un avantaj. Merg la o oră preferată de mine, la filmul pe care-l vreau și pot să procesez filmul în timp ce fac o plimbare spre casă. Hai că parenteza asta a fost destul de lungă și probabil plictisitoare pentru unii. Însă știu că savurată de alții. 😉

Arrival, tradus în română Primul contact, este un film bun din simplu motiv că cei care l-au gândit cunosc natura umană. Filmul scoate în evidență două emoții de bază ale oamenilor: tristețea și așteptarea sau sentimentul de anticipare. Ambele sunt extrem de puternice. Interesant este faptul că atunci când se creează așteptări, în creierul nostru se secretă dopamină, un horman al plăcerii care ne face să fim atenți și să ne amintim experiențele pe care le trăim. Scenariul este construit în așa fel încât te face să crezi că urmează să descoperi taina, iar apoi amână momentul. Încă o dată, este excelent construit.

Apoi, filmul dovedește cât de importantă este comunicarea. [nu știu cum să conving oamenii mai bine că exprimarea trebuie prețuită, îngrijită chiar și, de ce nu, ocortită de toate maltratările despre care am mai scris.] „Când ai în mână un ciocan, totu-ți pare un cui” (replică din film) Cum îți vorbești limba determină felul în care vezi lucrurile. Limbajul tău este traducătorul evenimentelor pe care le trăiești.

Probabil ce mi-a plăcut cel mai mult în film este definiția timpului. Nu știu dacă mințile din spatele filmului au citit Biblia sau nu, însă aceasta este definiția timpului pe care o găsești în cartea asta veche. A crede în Dumnezeu este libertatea ta și onoarea mea. Acum pentru cei care nu au fost curioși să citească vreodată din Biblie, Dumnezeu este prezentat intervenind în lume și timpul nostru liniar. În același timp, El este detașat de timp. Iar asta are o importanță majoră pentru credința mea: “În El (Isus), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără cusur înaintea Lui în dragoste…” ‭‭Efeseni‬ ‭1:4‬ ‭NTR‬

 
0

Cuvinte care te inspira
Zig Ziglar avea o vorbă tare deșteaptă – motivația este la fel ca dușul. Nu rezistă pentru totdeauna, de aceea avem nevoie să facem duș zilnic (de două ori pe zi pentru americani : D).

Și sunt de acord cu el. Sunt dăți când și dac-ai plăti-o motivația nu rămâne. Întrebarea este ce faci atunci?

Aștepți luna decembrie ar spune unul ca mine care, dac-ar putea, ar scoate din calendar octombrie și noiembrie.

Altul, ca Jim Rohn, ar spune să soluția este disciplina pentru că motivația te ajută să-ncepi, dar disciplina te ajută să-naintezi.

Cel mai bun mod prin care îți recapeți energia și entuziasmul? Să-ți amintești încotro mergi și să faci câte-un pas în acea direcție. De ce câte-un pas?

Ai făcut vreodată un traseu cu obstacole prin copaci? Acolo nu poți să alergi spre capăt. Sunt zone în care înălțimea te-amețește. Obstacole care te provoacă dincolo de puterea ta. Ca să termini trebuie să mai faci un pas și apoi încă un pas până la următorul loc de odihnă. Acolo te feliciți și mergi mai departe. Ce se-ntâmplă apoi? Când vezi că ai reușit prinzi energi și curaj pentru următorul obstacol.

În vremuri în care energia și motivația sunt de mult plecate în vacanță, disciplina este cea care te conduce înspre locul în care dorești să fii. Pas cu pas. Iar la sfârșit te simți mai puternic și mai pregătit pentru următoarea destinație.

Nu uita! Înaintăm prin viață pas cu pas. Astăzi, a face încă un pas înseamnă a semăna ceea ce mâive vei culege. Dar despre asta, într-o publicație viitoare.

Foto sursa: pixabay.com
0

Când am ținut o sesiune la seminarul de Vorbit în public, organizat de #LeadImpact în primăvară, am exprimat următoarea afirmație: „Vorbești mai multe limbi? Vorbește-le pe rând!”

E ușor să vorbești o româno-engleză, o româno-spaniolă sau alte combinații dezastruoase.
O fi cool pe la 15 ani. Dar nu e recomandat. E mult mai greu să vorbești o română curată, corectă, fluentă. Mai ales când lucrezi într-o multinațională și nimeni nu mai vorbește româna corect.

E drept, multe cuvinte dintr-o limbă străină se traduc greu, dar le putem traduce. Ca să nu mai menționez câți au luptat și murit în istoria noastră pentru ca noi să ne vorbim româna.

C.T. Popescu, se amuza pe seama barbarismului Președintelui Iohannis, „a face sens” repetat de 7 ori tocmai într-un mediu academic. „Aceste barbarisme sunt specifice mediocrității” afirma Popescu cu exigența-i specifică. Deci, dacă vorbești mai multe limbi, vorbește-le pe rând!
0

Cuvinte care te inspira
Aseară citeam că una dintre cele mai importante aspecte în maturizarea noastră emoțională este acceptarea limitelor. Nu mi-a plăcut. Nici acum nu-mi sună bine. Dar mă face să mă tot gândesc la asta. Încerc să combat ideea. În același timp, încerc să-i găsesc susținere.

Joc în dublu rol: avocatul apărării și avocatul acuzării. (Cred că astfel de exerciții sunt bune pentru a ne ascuții capacitatea de a analiza și de a discerne.)

Ca avocat al acuzării, aș spune că am trăit prea mult timp cu limitări impuse de alții și apoi acceptate și adoptate de noi. Aș mai adăuga că acceptarea limitelor ne împiedică să ne dezvoltăm, să realizăm lucruri frumoase care inspiră și lasă-n urmă modele, povești. Cred că aș putea continua pledoaria iar juriul ar aproba și susține discursul meu.

Acum, dacă aș intra în pantofii (care mă strâng un pic) ai avocatului apărării, aș susține limitele spunând: – că ele ne protejează. Copiii cresc în siguranță și se dezvoltă corect când au limite sănătoase. Apoi, ne protejează de noi înșine. (Câte decizii proaste era să iau dacă nu aș fi ales să trăiesc între limite…) – ne ajută să ne concentrăm și să scoatem ceva bun din munca noastră.

Aș trăi bucăți de vreme în Mongolia, Japonia, Germania, într-o comunitate de amish din America și multe alte locuri din lumea asta frumoasă, aș schimba meserii și slujbe pentru că-mi place să descopăr, să experimentez. Dar timpul meu este limitat și nu le-aș putea face pe toate.

O parte din ele le voi încerca. – ne determină să scoatem ce-i mai bun din situația prezentă. A accepta limitele înseamnă a le înțelege și a le folosi în avantajul tău: „când viața îți oferă lămâi, tu transformă-le în limonadă.” „dacă hârtia cu lipici (insuficient de puternic) distruge o cerere de producție, transform-o în post-it-uri!” Întrebarea mea este: cum mai putem folosi limitele în a ne propulsa în scopul nostru?

Foto sursa: pixabay.com
0

PREVIOUS POSTSPage 2 of 3NEXT POSTS